La rândul său, povestitorul din secolul al XX-lea, James Baldwin , a inclus povestea lui Damon și a lui Pythias (Phintias) în colecția sa de 50 de povești celebre pe care copiii ar trebui să le cunoască [Vezi lecțiile învățate din trecut ]. În zilele noastre, este mai probabil ca povestea să apară într-o colecție care prezintă contribuțiile bărbaților homosexuali din vechime sau pe scenă, decât în cărțile de povești pentru copii. Povestea lui Damon și Pythias arată prietenie adevărată și sacrificiu de sine, precum și preocupare pentru familie, chiar și în fața morții. Poate că este timpul să încercăm să-l reînvie.
Damon și Pythias l-au îndurat pe tatăl sau același conducător despotic ca Damocle al sabiei agățate de un fir subțire – faima, care se află și în colecția lui Baldwin. Acest tiran a fost Dionisie I de Siracuza , un oraș important din Sicilia, care făcea parte din zona greacă a Italiei ( Magna Grecia ). Ca și în povestea Sabiei lui Damocles , putem căuta la Cicero o versiune antică. Cicero descrie prietenia dintre Damon și Pythias în De Officiis III.
Dionysos a fost un conducător crud, ușor de tratat. Fie Pythias, fie Damon, tineri filozofi de la școala lui Pitagora (omul care și-a dat numele unei teoreme folosite în geometrie), au avut probleme cu tiranul și au ajuns în închisoare. Asta era în secolul V. Cu două secole mai devreme existase un grec pe nume Draco, un important legiuitor din Atena, care prescriea moartea ca pedeapsă pentru furt. Când a fost întrebat despre pedepsele sale aparent extreme pentru crime relativ minore, Draco a spus că îi pare rău că nu a existat o pedeapsă mai grea pentru crime mai atroce. Dionysos trebuie să fi fost de acord cu Draco, deoarece execuția pare să fi fost soarta intenționată a filosofului.Desigur, este foarte puțin posibil ca filozoful să fi comis o infracțiune, dar nu a fost raportat,
Înainte ca singurul tânăr filozof să fie programat să-și piardă viața, a vrut să pună ordine în treburile familiei sale și a cerut permisiunea să facă acest lucru. Dionysos a presupus că va scăpa și a spus inițial nu, dar apoi celălalt tânăr filozof a spus că va lua locul prietenului său în închisoare și dacă condamnatul nu se întoarce, își va pierde viața. Dionisio a fost de acord și apoi a fost foarte surprins când condamnatul s-a întors la timp pentru a-și înfrunta propria execuție. Cicero nu indică faptul că Dionysos i-a eliberat pe cei doi bărbați, dar a fost impresionat în mod corespunzător de prietenia manifestată între cei doi bărbați și și-a dorit să li se alăture ca un al treilea prieten. Valerius Maximus, în secolul I d.Hr. C. spune că Dionysos i-a eliberat și i-a ținut aproape de el pentru totdeauna.[Vezi Valerius Maximus: Povestea lui Damon și Pythias , din De Amicitiae Vinculo sau citește latinescul 4.7.ext.1.]
Mai jos puteți citi povestea lui Damon și Pythias în limba latină a lui Cicero, urmată de o traducere în engleză care este în domeniul public.
[45] Loquor autem de communibus amicitiis; nam in sapientibus viris perfectisque nihil potest esse tale. Damonem et Phintiam Pythagoreos ferunt hoc animo inter se fuisse, ut, cum eorum alteri Dionysius tyrannus diem necis destinavisset et is, qui morti addictus esset, paucos sibi dies commendandorum suorum causa postulavisset, vas factus est alter eius sistendi, ut si ille, moriendum esset ipsi. Qui cum ad diem se recepisset, admiratus eorum fidem tyrannus petivit, ut se ad amicitiam tertium ascriberent.
[45] Dar vorbesc aici de prietenii obișnuite; căci printre oamenii care sunt în mod ideal înțelepți și perfecți nu pot apărea astfel de situații.
Se spune că Damon și Phintias, de la școala pitagoreică, s-au bucurat de o prietenie atât de perfectă, încât, când tiranul Dionysos stabilise o zi pentru executarea unuia dintre ei, iar cel care fusese condamnat la moarte a cerut câteva zile’ armistițiu cu scopul de a-i pune pe cei dragi în grija prietenilor, celălalt a devenit garant al înfățișării sale, înțelegând că, dacă prietenul său nu se întoarce, el însuși ar trebui să fie pus la moarte. Și când prietenul s-a întors în ziua stabilită, tiranul și-a admirat fidelitatea și a rugat să fie înscris ca al treilea partener în prietenia sa.
